Toate definitiile

FUNDÁȚIE, fundații, s. f. 1. Element sau ansamblu de elemente de construcție care servește ca suport sau ca bază de susținere a unei construcții, a unui utilaj, a unei mașini etc.; fundament, bază, temelie. ♦ (La pl.) Ramură a tehnicii care se ocupă cu proiectarea și cu executarea fundațiilor. 2. Strat de teren natural pe care se sprijină o construcție cu o bază foarte mare. 3. Instituție cu caracter obștesc căreia, pentru realizarea scopurilor sale, i se afectează un fond special; așezământ. ♦ Fond constituit pentru întreținerea unei activități de interes public. [Var.: fundațiúne s. f.] – Din fr. fondation, lat. fundatio, -onis.

FUNDÁŢIE s. 1. bază, fundament, temelie, (rar) substrucţie, (prin Munt.) arca, (înv.) rădăcină, temei. (~ unei construcţii.) 2. aşezământ, (ieşit din uz) stabiliment, (înv.) aşezare, tocmeată. (O ~ culturală.)

FUNDÁȚIE s.f. 1. Temelie, bază, fundament (la o construcție). 2. Fond, bunuri, donate pentru o operă de interes obștesc; instituție, așezământ creat din aceste fonduri. [Gen. -iei, var. fondație, fundațiune s.f. / cf. lat. fundatio, fr. fondation].

FUNDÁȚIE s. f. 1. temelie, bază a unei construcții, mașini, a unui utilaj etc. ◊ materia peste care se aplică îmbrăcămintea unui drum. 2. fond, bunuri donate pentru o operă de interes obștesc. ◊ instituție, așezământ creat din astfel de fonduri. (< fr. fondation, lat. fundatio)

*fundațiúne f. (lat. fundátio, -ónis). Acțiunea de a funda, de a întemeĭa, de a înființa: fundațiunea uneĭ academiĭ, uneĭ coloniĭ, unuĭ imperiŭ. Lucru fundat, așezămînt, instituțiune: fundațiunea universitară Carol I. – Și -áție.

fundáție (-ți-e) s. f., art. fundáția (-ți-a), g.-d. art. fundáției; pl. fundáții, art. fundáțiile (-ți-i-)