Toate definitiile

FULGERĂTÚRĂ, fulgerături, s. f. (Rar) Faptul de a fulgera; fulger, fulgerare. – Fulgera + suf. -ătură.

fulgerătúră f., pl. ĭ. Efectu fulgeruluĭ. Boală care te lovește ca fulgeru, cum e epilepsia.

fulgerătúră s. f., g.-d. art. fulgerătúrii; pl. fulgerătúri