Toate definitiile

FTORI- (Înv.) Element de compunere care, întrebuințat înaintea numelor de funcții, însemna „al doilea” (în rang). Ftori-logofăt, ftori-stolnic. [Var.: vtóri] – Din bg. vtori.

ftóri- adj. – Al doilea. – Var. vtori. Sl. vŭtoryi. Sec. XVII, înv. Se folosea numai în compunere cu anumite nume de funcții sau meserii, pentru a indica ucenicul, calfa. Nu a avut decît circulație pur administrativă.

ftóri și vtóri (vsl. vŭtóryĭ). Vechĭ. O particulă care se punea înaintea numelor de funcțiunĭ și însemna „al doilea, secund, sub-”: ftori-vistier.

vtóri-logofắt/ftóri-logofắt s. m., pl. vtóri-logoféți/ ftóri-logoféți

vtóri-stólnic/ftóri-stólnic s. m., pl. vtóri-stólnici/ ftóri-stólnici

ftóri-logofắt v. vtóri-logofắt

ftóri-stólnic v. vtóri-stólnic