Toate definitiile

FRIGÁRE, frigări, s. f. 1. Vergea de fier sau de lemn ascuțită la un capăt, în care se înfige carnea spre a o frige deasupra jăraticului²; țiglă. ◊ Loc. adj. și adv. La frigare = fript în frigare deasupra jeraticului. 2. (Bot.; la pl.) Plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu tulpina ramificată de la bază și acoperită cu peri lungi și aspri, cu flori mari violete-purpurii, folosită în medicina populară (Gerranium palustre). – Frige + suf. -are.

FRIGÁRE s. (reg.) ţiglă, (prin Munt. şi Mold.) sucală, (Ban.) ţepuşă. (Pui la ~.)

frigáre f., pl. ărĭ (d. a frige, ca crezare d. a crede). Vergea de fer în care se înfige carnea (maĭ ales păsările) și se frige. Fig. Iron. Sabie. Prăjitoare de cafea (de moda [!] veche: o cutie cilindrică străbătută de o vergea de fer [!] care se învîrtește ca și frigarea de fript carne). V. țiglă.

frigáre s. f., g.-d. art. frigắrii; pl. frigắri