Toate definitiile

FRECÚȘ, frecușuri, s. n. Frecare. ◊ Expr. (Fam.) A trage cuiva un frecuș = a mustra sau a bate pe cineva. ♦ Fig. (La pl.) Divergențe, neînțelegeri (surde); frecături. – Freca + suf. -uș.

frecúș n., pl. urĭ. O unealtă cizmărească de lustruit talpa (cp. cu răzuș). Fig. Iron. Bătaĭe saŭ ocară, răfuĭală: ĭ-a tras un frecuș. Frecătură, contact: frecușu juguluĭ vĭețiĭ (Car.). Loc frecŭentat, loc pe unde se freacă (se vîntură) mulțimea: acolo era frecușu dracilor.

frecúș s. n., pl. frecúșuri