Toate definitiile

FOTOTIPÍE (2), fototipii, s. f. 1. Procedeu prin care se execută reproduceri, apropiate ca aspect de fotografie, cu ajutorul unui clișeu format dintr-un strat subțire de gelatină bicromatică, așezat pe o placă de cupru. 2. Reproducere obținută prin acest procedeu. – Din fr. phototypie.

FOTOTIPÍE s.f. (Poligr.) Procedeu prin care se execută reproduceri în diverse cerneluri; colografie. ♦ Reproducere obținută prin acest procedeu. [Gen. -iei. / < fr. phototypie, cf. gr. phos – lumină, typos – urmă].

FOTOTIPÍE s. f. procedeu de fotocolografie cu ajutorul a diverse cerneluri, pe o placă de cupru; reproducerea obținută. (< fr. phototypie)

*fotocolografíe f. (vgr. phôs, photós, lumină, kólla, cleĭ, și grápho, scriŭ). Eliografie, arta de a reproduce cu diferite cerbelĭ folosindu-te de substanțe cleĭoase (gelatină, smoală) întinse pe suporturĭ variate și făcute propriĭ pentru acest lucru pin [!] acțiunea luminiĭ. – Se zice și elio- saŭ foto-tipie.

*fototipíe f. (foto din fotografie și tip). Fotocolografie.

fototipíe s. f., art. fototipía, g.-d. art. fototipíei; pl. fototipíi, art. fototipíile