Toate definitiile

FLIGÓRN, fligornuri, s. n. Instrument muzical de suflat, cu clape, făcut din alamă și folosit mai ales în fanfare. – Din germ. Flügelhorn.

FLIGÓRN, fligornuri, s.n. Instrument muzical de suflat, cu clape, făcut din alamă.

FLIGÓRN s.n. Instrument de suflat din alamă, prevăzut cu clape, care se folosește mai ales în fanfare. [Var. flügelhorn s.n. / < germ. Flügelhorn].

FLIGÓRN s. n. instrument de suflat, din alamă, cu clape, asemănător trompetei, dar cu pavilionul mai larg. (< germ. Flügelhorn)

*fligórn n., pl. urĭ și oare (germ. flügelhorn, corn cu cheĭ. V. goarnă). Trompetă cu cheĭ, cornet cu pistoane, cu clape.

fligórn s. n., pl. fligórnuri