Toate definitiile

FERECĂTÚRĂ, ferecături, s. f. (Rar) Acțiunea de a fereca; (concr.) legătură sau îmbrăcăminte de metal aplicată unui obiect pentru a-l fereca. – Fereca + suf. -ătură.

ferecătúră, ferecătúri, s.f. (pop., înv.) 1. schelet metalic al unui tren. 2. lanțurile și obezile cu care se „ferecau” prizonierii. 3. îmbrăcăminte de aur și argint sau de pietre prețioase a unui obiect (de obicei cărți bisericești).

ferecătúră f., pl. ĭ. Garnitură de fer [!] orĭ de alt metal. – Vechĭ și fă-.

ferecătúră s. f., g.-d. art. ferecătúrii; pl. ferecătúri