Toate definitiile

FÉLDMAREȘAL, feldmareșali, s. m. Cel mai înalt grad militar în armatele (de uscat ale) unor țări (Germania, Rusia, Anglia etc.); persoană care deține acest grad. [Acc. și: feldmareșál] – Din germ. Feldmarschall, fr. feld-maréchal, rus. fel'dmaršal.

FÉLDMAREȘAL s.m. Cel mai înalt grad în armatele unor țări (Germania, Austria, Anglia etc.); ofițer care are acest grad. [Cf. germ. Feldmareschall, fr. feldmaréchal].

FÉLDMAREȘAL s. m. cel mai înalt grad în armatele unor țări (Germania, Rusia, Anglia). (< germ. Feldmarschall)

*feldmareșál m., pl. lĭ (germ. feldmarschall). Mareșal, generalisim, în Germania, Austro-Ungaria, Rusia și Anglia.

feldmareșál (feld-ma-) s. m., pl. feldmareșáli

FÉLDMAREȘAL, feldmareșali, s. m. Cel mai înalt grad militar în armatele (de uscat ale) unor țări (Germania, Rusia, Anglia etc.); persoană care deține acest grad. [Acc. și: feldmareșál] – Din germ. Feldmarschall, fr. feld-maréchal, rus. fel'dmaršal.

FÉLDMAREȘAL s.m. Cel mai înalt grad în armatele unor țări (Germania, Austria, Anglia etc.); ofițer care are acest grad. [Cf. germ. Feldmareschall, fr. feldmaréchal].

FÉLDMAREȘAL s. m. cel mai înalt grad în armatele unor țări (Germania, Rusia, Anglia). (< germ. Feldmarschall)

*feldmareșál m., pl. lĭ (germ. feldmarschall). Mareșal, generalisim, în Germania, Austro-Ungaria, Rusia și Anglia.