Toate definitiile

FECUNDÁȚIE, fecundații, s. f. (Biol.) Fenomen de unire a două celule sexuale de sex diferit, din care rezultă o singură celulă-ou, ce asigură un nou reprezentant al speciei; fecundare, fecundat¹. – Din fr. fécondation (după fecunda).

FECUNDÁŢIE s. (BIOL.) fecundare, singamie. (Proces de ~.)

FECUNDÁȚIE s.f. Fecundare; contopire a două celule sexuale de sex opus, din care rezultă celula-ou care asigură continuitatea speciei. [Gen. -iei, var. fecundațiune s.f. / cf. fr. fécondation].

FECUNDÁȚIE s. f. fuziune a gameților în urma căreia ia naștere un zigot. (< fr. fécondation)

*fecundațiúne f. (lat. fecundátio, -ónis). Acțiunea de a fecunda. – Și -áție și -áre.

fecundáție (-ți-e) s. f., art. fecundáția (-ți-a), g.-d. art. fecundáției; pl. fecundáții, art. fecundáțiile (-ți-i)