Toate definitiile
FÁMEN, fameni, s. m. (Înv.) Bărbat castrat; spec. eunuc. ♦ Fig. Bărbat decăzut din punct de vedere moral. – Refăcut din fameni (pl. lui famăn înv. „bărbat castrat”, din lat. *feminus, din femina).
FÁMEN s. v. eunuc.
fámen (fámeni), s. m. – 1. Bărbat castrat, eunuc. – 2. Efeminat. – Mr. feamin, hamin, megl. femin. Lat. (homo) *feminus (Pușcariu 577; Candrea-Dens., 458; Byhan 29; REW 3239; Meyer-Lübke, Rom. Gramm., III, 124), cf. alb. femërë (Meyer 100), v. prov. feme „feminin”, port. fémeo „feminin”. Cuvînt pierdut în limbajul curent, s-a salvat în literatură datorită unei celebre imprecații a lui Eminescu.
fámen și (maĭ vechĭ) fámăn m., pl. famenĭ și *femenĭ, ca geamăn-gemenĭ1 orĭ țeapăn, țapăn-țepenĭ, din *feamăn, masc. d. *feamănă, lat. fémĭna, femeĭe, de unde și mrom. theámin, femeĭesc, și alb. femănă, femeĭesc). Rar. Castrat, scopit, eŭnuc. Fig. Iron. Păcătos, nemernic. V. ermafrodit.