Toate definitiile

FALÉT, faleturi, s. n. (Înv.) Atelaj compus din patru cai înhămați la o trăsură, cei doi cai dinainte fiind încălecați de câte un vizitiu. – Cf. falaitar.

*falét n., pl. urĭ (d. falaĭtar). Vechĭ. Trăsură cu patru caĭ înaintașĭ.

falét (înv.) s. n., pl. faléturi

făléț, -eáță, adj. (reg.) fălos, mândru, fudul, trufaș, arogant, lăudăros.