Toate definitiile
FALANSTÉR, falanstere, s. n. Asociație de producție în care muncitorii trăiesc în comunitate după sistemul lui Fourier. – Din fr. phalanstère.
FALANSTÉR s.n. Celulă social-economică primară, care urma să funcționeze ca o asociație de producție și consum bazată îndeosebi pe îndeletniciri agricole, proiectată de socialistul utopist francez Fourier, destinat viitoarei societăți imaginate de el. [< fr. phalanstère].
FALANSTÉR s. n. 1. sistem de locuințe în comun, cu ateliere, biblioteci, cantine etc., destinat viitoarei societăți preconizate de socialistul utopist Fourier. 2. grup care trăiește în comunitate. (< fr. phalanstère)
*falanstér n., pl. e (fr. phalanstère, format de Fourier din phalange, falangă, și monastère, mînăstire). Clădire în care avea să locuĭască o falangă de oamenĭ după rătăcirea comunistă a Francezuluĭ Fourier († 1837).