Toate definitiile

FAIRPLAY s. n. Acceptare loială a regulilor (într-un joc, într-un sport, în afaceri). ◊ (Adjectival) Nu a avut o comportare fairplay. [Pr.: férplei] – Cuv. engl.

FÁIRPLAY s. v. sportivitate.

FAIR-PLAY s.n. (Liv.) Acceptare și respectare loială a regulilor (într-un joc, într-un sport, în afaceri). [Pron. fer-pléi. / < engl. fair-play].

FAIRPLAY [FÉR-PLEI] s. n. acceptare loială a regulilor (într-un sport, în afaceri), joc cinstit. (< engl. fair-play)

fairplay (angl.) [pron. férplei] (fair-) s. n., art. fairplay-ul

FÁIRPLAY s. v. sportivitate.

FAIRPLAY s. n. Acceptare loială a regulilor (într-un joc, într-un sport, în afaceri). ◊ (Adjectival) Nu a avut o comportare fairplay. [Pr.: férplei] – Cuv. engl.

FAIR-PLAY s.n. (Liv.) Acceptare și respectare loială a regulilor (într-un joc, într-un sport, în afaceri). [Pron. fer-pléi. / < engl. fair-play].

FAIRPLAY [FÉR-PLEI] s. n. acceptare loială a regulilor (într-un sport, în afaceri), joc cinstit. (< engl. fair-play)