Toate definitiile

FACTITÍV, factitive, adj. (În sintagma) Verb (tranzitiv) factitiv (și substantivat, n.) = verb tranzitiv care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acțiune; verb cauzativ. – Din fr. factitif.

FACTITÍV adj. (GRAM.) cauzativ. (Verb ~.)

FACTITÍV adj.n. Verb tranzitiv factitiv = verb tranzitiv care arată că subiectul face pe cineva să îndeplinească acțiunea verbului de bază. [< fr. factitif].

factitív¹ adj. m.; f. factitívă, pl. factitíve

FACTITÍVĂ adj. f. v. factitiv¹.

FACTITÍV adj. verb tranzitiv ~ = verb tranzitiv care arată că subiectul face pe cineva să îndeplinească acțiunea. (< fr. factitif)

factitív² s. n., pl. factitíve