Toate definitiile
FÁCIES, faciesuri, s. n. 1. Aspect caracteristic al feței în cursul unei boli, al unei stări emotive etc.; p. gener. fizionomie. 2. Aspect al unei culturi arheologice în ce are ea mai caracteristic. 3. Totalitate a particularităților mineralogice și paleontologice ale unui depozit sedimentar, care caracterizează condițiile fizico-geografice de depunere a acestuia. [Pr.: -ci-es] – Din lat. facies, fr. faciès.
FÁCIES s. v. fizionomie.
FÁCIES s.n. 1. Aspect al feței în timpul unei boli; (p. ext.) fizionomie, aspect exterior. ♦ Suprafață a unei formații anatomice. 2. Aspect caracteristic pe care îl au stratele geologice datorită naturii rocilor și fosilelor din care sunt alcătuite. ♦ Aspectul unei culturi arheologice în formele ei caracteristice. ♦ Aspectul superficial al unui lucru. [Pron. -ci-es, pl. -uri. / < fr., it., lat. facies].
FÁCIES s. n. 1. înfățișare, aspect superficial al unui lucru. 2. aspect al feței în timpul unei boli, al unei stări emotive etc. ◊ suprafață a unei formații anatomice. 3. totalitatea caracterelor mineralogice și petrografice ale unei roci. ◊ aspect pe care îl au straturile geologice, determinat de caracterele petrografice și paleontologice. 4. aspectul unei culturi arheologice în formele ei caracteristice. 5. cea mai mică subdiviziune a asociației vegetale caracterizată prin dominația unei specii. (< lat. facies, fr. faciès)