![]() Caută
Traducere
|
Toate definitiileEXTRAVAGÁNȚĂ, extravaganțe, s. f. Purtare, ținută, atitudine ieșite din comun; faptă lipsită de judecată; excentricitate, ciudățenie, bizarerie. – Din fr. extravagance. EXTRAVAGÁNŢĂ s. bizarerie, ciudăţenie, excentricitate, fantezie, originalitate, teribilism. (Ce sânt ~ele astea?) EXTRAVAGÁNȚĂ s.f. Purtare, ținută bizară, neobișnuită; ciudățenie, excentricitate. [< fr. extravagance]. EXTRAVAGÁNȚĂ s. f. manifestare, ținută neobișnuită, bizară; excentricitate. (< fr. extravagance) *extravagánță f., pl. e (d. extravagant; fr. -ance). Starea de a fi extravagant, excentricitate, bizarerie. A face extravaganțe, a te purta, a vorbi extravagant. extravagánță s. f., g.-d. art. extravagánței; pl. extravagánțe |