Toate definitiile

EXTRAORDINÁR, -Ă, extraordinari, -e, adj. 1. (Adesea adverbial), Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobișnuit, nemaipomenit, formidabil, excepțional; (despre oameni) dotat cu calități deosebite, excepționale; (despre lucruri etc.) foarte bun. 2. (Despre legi, măsuri, funcții etc.) Care depășește cadrul unei reguli, unei măsuri obișnuite. – Din fr. extraordinaire, lat. extraordinarius.

EXTRAORDINÁR adj., adv. 1. adj. colosal, enorm, excepţional, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntâlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfârşit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaş, (livr.) mirabil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal, (arg.) mortal. (A avut un noroc ~.) 2. adj. v. colosal. 3. adj. v. titanic. 4. adj. v. cumplit. 5. adj. v. special. 6. adj. v. perfect. 7. adv. v. foarte. 8. adv. v. sfâşietor.

Extraordinar ≠ obişnuit

EXTRAORDINÁR, -Ă adj. 1. (adesea adv.) Cu totul deosebit, ieșit din comun, neobișnuit, excepțional. 2. (Despre legi, adunări etc.) Care nu este, nu se ține, nu are loc potrivit regulilor obișnuite. 3. (Despre oameni) Cu mari calități; eminent, excepțional. ♦ (Despre lucruri) Foarte bun, excelent [Cf. fr. extraordinaire, lat. extraordinarius].

EXTRAORDINÁR, -Ă adj. 1. (și adv.) ieșit din comun, neobișnuit, excepțional. 2. (despre legi, adunări etc.) care nu este, nu se ține potrivit regulilor obișnuite. 3. (despre oameni) cu mari calități; eminent, excepțional. ◊ (despre lucruri) foarte bun, excelent. (< fr. extraordinaire, lat. extraordinarius)

*extraordinár, -ă adj. (lat. extraordinarius. V. ordinar). Neobișnuit, care se întîmplă rar: eveniment extraordinar. Extravagant, straniŭ: ideĭ extraordinare. Neprevăzut: cheltuĭeli extraordinare. Miraculos: geniŭ extraordinar. Trimes [!] extraordinar, trimes p. a negocia o afacere particulară și importantă. Profesor, membru extraordinar, care n´are toate drepturile. Adv. În mod extraordinar, afară din cale: s´a suit extraordinar de sus.

extraordinár adj. m., pl. extraordinári; f. extraordináră, pl. extraordináre