Toate definitiile

EXTRÁCȚIE, extracții, s. f. 1. Extragere. 2. Operație de aducere la suprafață a minereului, a materialelor și a personalului, prin puțuri verticale sau înclinate care fac legătura cu diferite planuri ale minei. 3. Îndepărtare a unui corp străin introdus în organism; spec. extragerea unei măsele sau a unui dinte. 4. (Livr.) Origine, proveniență. – Din fr. extraction, lat. extractio.

EXTRÁCŢIE s. extragere, scoatere. (~ unui dinte.)

EXTRÁCŢIE s. v. naştere, obârşie, origine, provenienţă.

EXTRÁCȚIE s.f. 1. Scoatere afară, extragere; (spec.) scoaterea unui dinte, a unei măsele. 2. (Rar) Origine, proveniență. [Gen. -iei, var. extracțiune s.f. / < fr. extraction, lat. extractio].

EXTRÁCȚIE s. f. 1. extragere; scoatere a unui dinte, a unei măsele. 2. (chim.) separare a unui component dintr-un amestec. 3. origine, proveniență. (< fr. extraction, lat. extractio)

*extracțiúne f. (lat. ex-tráctio, -ónis. V. tracțiune). Acțiunea de a extrage. Aritm. Operațiune p. găsirea rădăciniĭ unuĭ număr. – Și -ácție.

extrácție (-ți-e) s. f., art. extrácția (-ți-a), g.-d. art. extrácției; pl. extrácții, art. extrácțiile (-ți-i-)