Toate definitiile
EXCÉS, excese, s. n. 1. Exagerare, abuz; p. ext. lipsă de cumpătare, de măsură. ◊ Expr. Exces de zel = zel exagerat. 2. (În unele state) Act de violență, săvârșit de unul dintre soți față de celălalt, de natură a constitui motiv de divorț. – Din fr. excès, lat. excessus.
EXCÉS s. 1. abuz, exagerare. (~ la mâncare.) 2. v. abuz.
Exces ≠ lipsă
EXCÉS s.n. Diferență în plus dintre două cantități; surplus; (p. ext.) lipsă de măsură, necumpătare; exagerare. ◊ Exces de zel = zel exagerat. ♦ (la pl.) Abuzuri; violențe. [Pron. ecs-ces, pl. -se, -suri, var. esces s.n. / < fr. excès, cf. lat. excessus < excedere – a depăși].
EXCÉS s. n. 1. diferență în plus dintre două cantități; surplus. 2. lipsă de cumpătare, de măsură; abuz, exagerare. ◊ (pl.) abuzuri; violențe. (< fr. excès, lat. excessus)
*excés n., pl. e (lat. ex-cessus, d. excédere, a excede. V. ex-ced, pro-ces). Ceĭa ce trece peste măsură, abuz. Jur. Exces de putere, abuz de putere, act care excede atribuțiunile legale ale unuĭ funcționar. Pl. Violențe, cruzimĭ: excesele însoțesc toate revoluțiunile. Neregularitate, dezordine, abuz în modu de a trăi: cine nu face excese e sănătos.
Exces ≠ lipsă
EXCÉS s. 1. abuz, exagerare. (~ la mâncare.) 2. v. abuz.
EXCÉS s.n. Diferență în plus dintre două cantități; surplus; (p. ext.) lipsă de măsură, necumpătare; exagerare. ◊ Exces de zel = zel exagerat. ♦ (la pl.) Abuzuri; violențe. [Pron. ecs-ces, pl. -se, -suri, var. esces s.n. / < fr. excès, cf. lat. excessus < excedere – a depăși].
EXCÉS s. n. 1. diferență în plus dintre două cantități; surplus. 2. lipsă de cumpătare, de măsură; abuz, exagerare. ◊ (pl.) abuzuri; violențe. (< fr. excès, lat. excessus)
*excéd, -cés, a -céde (lat. excédere) și excedéz v. tr. (fr. excéder. V. cedez, purced). Trec maĭ departe de cît trebuĭe, vorbind de autoritate: a exceda atribuțiunile tăle [!]. V. intr. Prisosesc: baniĭ excedează. V. întrec.