Toate definitiile
exaltá vb., ind. prez. pers. 1 exalt (exaltez)
EXALTÁ, exált, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] – Din fr. exalter, lat. exaltare.
EXALTÁ vb. v. cinsti, cânta, elogia, glorifica, lăuda, mări, omagia, preamări, preaslăvi, proslăvi, slăvi, venera.
EXALTÁ vb. I. 1. tr., intr. A (se) înflăcăra, a (se) entuziasma puternic. 2. tr. (Rar) A lăuda, a ridica în slăvi. [Pron. eg-zal-, p.i. exált, 3,6 -tă. / < fr. exalter].
EXALTÁ vb. I. tr., refl. a (se) înflăcăra, a (se) entuziasma puternic. II. tr. a slăvi, a glorifica. (< fr. exalter)
*exált și éz, a -á v. tr. (lat. ex-altare, a înălța, a lăuda, d. altus, înalt). Laud grozav. Fig. Aprind, turbur [!]: unele lecturĭ exaltă imaginațiunea. V. refl. Fam. Înebunesc. – Ob. egz- (după fr.).
exaltá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exáltă
exaltá vb., ind. prez. pers. 1 exalt (exaltez)
EXALTÁ vb. v. cinsti, cânta, elogia, glorifica, lăuda, mări, omagia, preamări, preaslăvi, proslăvi, slăvi, venera.
EXALTÁ vb. I. tr., refl. a (se) înflăcăra, a (se) entuziasma puternic. II. tr. a slăvi, a glorifica. (< fr. exalter)
*exált și éz, a -á v. tr. (lat. ex-altare, a înălța, a lăuda, d. altus, înalt). Laud grozav. Fig. Aprind, turbur [!]: unele lecturĭ exaltă imaginațiunea. V. refl. Fam. Înebunesc. – Ob. egz- (după fr.).