Toate definitiile

ETOLOGÍE s. f. 1. Disciplină care are ca obiect studiul moravurilor, al obiceiurilor popoarelor. 2. Ramură a biologiei moderne care studiază comportamentul, modul de viață al animalelor și plantelor. – Din fr. éthologie.

ETOLOGÍE s.f. 1. Disciplină care are ca obiect studiul moravurilor, al obiceiurilor popoarelor. 2. Ramură a biologiei moderne care studiază comportamentul, modul de viață al animalelor și plantelor (hrănire, reproducere etc.). [Gen. -iei. / < fr. éthologie, cf. gr. ethos – morav, logos – studiu].

ETOLOGÍE s. f. 1. disciplină având ca obiect studiul moravurilor popoarelor. 2. știință care studiază comportamentul, modul de viață al animalelor și plantelor. 3. știința legilor care determină formarea caracterelor. (< fr. éthologie)

*etografíe saŭ etologíe f. (vgr. êthos, obiceĭ, modă, și grafie saŭ logie). Știința obiceĭurilor unuĭ popor.

etologíe (studiul moravurilor, ramură a biologiei) s. f., art. etología, g.-d. etologíi, art. etologíei