Toate definitiile

ETERONOMÍE s. f. V. heteronomie.

ETERONOMÍE s.f. (Fil.) Principiu potrivit căruia voința subiectului nu are în sine rațiunea propriei acțiuni, ci derivă din rațiuni externe. ♦ Caracterul a ceea ce este eteronom. [Gen. -iei, var. heteronomie s.f. / < fr. hétéronomie, cf. gr. heteros – altul, nomos – lege].