Toate definitiile

ESTÓMPĂ, estompe, s. f. Sul mic de hârtie, de piele sau de alt material moale, cu care se atenuează, se șterge conturul unui desen executat în creion, în cărbune sau în pastel, pentru a potrivi umbrele. – Din fr. estompe.

ESTÓMPĂ s.f. Bastonaș de piele sau de hârtie răsucită, cu care se întinde praful de creion, de cărbune sau de culori pentru a aranja umbrele unui desen. ♦ Desenul astfel obținut. [< fr. estompe].

ESTÓMPĂ s. f. 1. bastonaș de piele sau de hârtie răsucită, cu care se estompează desenele. 2. desen executat cu estompa (1). (< fr. estompe)

*estómpă f., pl. e (fr. estompe, poate d. ol. stomp, germ. stumpf, tocit). Pele [!] saŭ hîrtie învălătucită p. a estompa.

estómpă s. f., g.-d. art. estómpei; pl. estómpe

ESTOMPÁ, estompez, vb. I. Tranz. A trece cu estompa peste un desen pentru a potrivi intensitatea umbrelor și trecerea gradată la lumină; p. ext. a atenua, a umbri, a slăbi intensitatea unei culori sau a unor contururi. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face vag, imprecis, a (se) învălui, a (se) diminua. – Din fr. estomper.

ESTOMPÁ vb. 1. a se şterge. (Conturul i s-a ~.) 2. v. voala.

A estompa ≠ a reliefa, a sublinia

ESTOMPÁ vb. I. tr. A potrivi umbrele unui desen cu o estompă; (p. ext.) a umbri ușor contururile. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) atenua, a (se) diminua. [< fr. estomper].

ESTOMPÁ vb. I. tr. a potrivi, a atenua umbrele unui desen cu o estompă; (p. ext.) a umbri ușor contururile. II. tr., refl. (fig.) a (se) face vag, a (se) diminua; a (se) voala. (< fr. estomper)

*estompéz v. tr. (fr. estomper). Întind cu estompa creĭonu pe hîrtie.

estompá (a ~) vb., ind. prez. 3 estompeáză