Toate definitiile

EMULÁȚIE, emulații, s. f. Sentiment, dorință, strădanie de a egala sau de a întrece pe cineva într-un domeniu de activitate; întrecere. [Var.: emulațiúne s. f.] – Din fr. émulation, lat. aemulatio, -onis.

EMULÁŢIE s. concurenţă, întrecere. (Există acolo o adevărată ~.)

EMULÁȚIE s.f. Întrecere. ♦ Sforțare, străduință, dorință de a întrece. [Gen. -iei, var. emulațiune s.f. / cf. fr. émulation, lat. aemulatio].

EMULÁȚIE s. f. 1. sentiment, efort, dorință de a egala sau de a întrece (pe cineva); întrecere, competiție. 2. proprietate a unui sistem de calcul numeric de a executa programe scrise în limbajul de mașină al unui alt sistem. (< fr. émulation, lat. aemulatio)

*emulațiúne f. (lat. aemulátio, -ónis). Dorința orĭ silința de a-l ajunge pe altu înălțîndu-te pînă la el. – Și -áție.

emuláție (-ți-e) s. f., art. emuláția (-ți-a), g.-d. art. emuláției; pl. emuláții, art. emuláțiile (-ți-i-)