Toate definitiile

EMIGRÁ, emigrez, vb. I. Intranz. A pleca din patrie și a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. – Din fr. émigrer, lat. emigrare.

EMIGRÁ vb. a se expatria, a pribegi, (înv. şi livr.) a se desţăra, (înv.) a se înstrăina. (A fost nevoit să ~.)

A emigra ≠ a se repatria

EMIGRÁ vb. I. intr. A-și părăsi locul de baștină, țara, pentru a se stabili în altă țară. [< fr. émigrer, it., lat. emigrare < lat. ex – afară, migrare – a se duce].

EMIGRÁ vb. intr. a părăsi propria țară pentru a se stabili definitiv într-o țară străină; a se expatria. (< fr. émigrer, lat. emigrare)

*emigréz v. intr. (lat. é-migro, -áre). Părăsesc o țară ca să mă stabilesc în alta: a emigra din Eŭropa în America.

emigrá (a ~) (a se expatria) (-mi-gra) vb., ind. prez. 3 emigreáză