Toate definitiile

ELIMINÁ, elímin, vb. I. Tranz. A îndepărta, a înlătura, a exclude (dintr-o colectivitate, dintr-un ansamblu); spec. a da pe un elev afară din școală. ♦ A îndepărta din plămâni aerul (în procesul respirației); a expira (1). – Din fr. éliminer, lat. eliminare.

ELIMINÁ vb. 1. v. anula. 2. v. scoate. 3. v. curăţa. 4. a scoate. (A ~ un element dintr-o serie.) 5. v. su-prima. 6. a evacua. (A ~ fecale, gaze.) 7. v. ex-clude. 8. v. înlătura.

A elimina ≠ a primi

ELIMINÁ vb. I. tr. A scoate, a îndepărta, a înlătura; (spec.) a da afară din școală. [P.i. elímin, 3,6 -nă. / < fr. éliminer, it., lat. eliminare].

ELIMINÁ vb. tr. a scoate, a îndepărta, a înlătura; (spec.) a da afară din școală. (< fr. éliminer, lat. eliminare)

*elímin și -ez, a -á v. tr. (lat. e-limino, -áre, d. limen, prag). Daŭ afară, expulsez [!], a elimina un elev dintr´o școală. Expulsez din organizm: a elimina materiile toxice. Mat. Suprim, șterg: a elimina o necunoscută.

eliminá (a ~) vb., ind. prez. 3 elímină