Toate definitiile

ELECTÍV, -Ă, electivi, -e, adj. Bazat pe alegeri; care are scopul sau dreptul de a alege. – Din fr. électif, lat. electivus.

ELECTÍV, -Ă adj. Făcut prin alegere, bazat pe alegere. ♦ Care se dă, se acordă prin alegere. [< fr. électif].

ELECTÍV, -Ă adj. 1. bazat pe alegere. ◊ care se face, se acordă prin alegere. 2. care procedează prin eliminare. (< fr. électif, lat. electivus)

*electív, -ă adj. (lat. electivus). Numit orĭ dat pin [!] elecțiune: prezident electiv, coronă electivă. Compus din alegătorĭ: adunare electivă.

electív adj. m., pl. electívi; f. electívă, pl. electíve