Toate definitiile

EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen.

EGUMENÍ vb. (BIS.) a stăreţi.

egumení (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. egumenésc, imperf. 3 sg. egumeneá; conj. prez. 3 să egumeneáscă