Toate definitiile

EFRACȚIÚNE s. f. v. efracție.

EFRACȚIÚNE s.f. v. efracție.

efracțiúne f. (după fracțiune, d. lat. ef-fringere, fractum, a frînge, a sparge; fr. effraction). Jur. Spargere făcută cu intențiunea de a fura: furtu cu efracțiune e calificat ca crimă. – Și -ácție.