Toate definitiile
ÉFOR, efori, s. m. 1. Membru în consiliul de conducere al unei eforii; epitrop. 2. Nume dat în Sparta antică fiecăruia din cei cinci magistrați cu largi atribuții în politica internă și externă a statului. – Din ngr. éforos.
ÉFOR s. v. epitrop.
ÉFOR s.m. 1. (Ant.) Nume dat în Sparta fiecăruia dintre cei cinci demnitari aleși, care aveau largi puteri de control, fiind instituiți ca o contrabalansare a puterii regale. 2. Membru în conducerea unei eforii. [< éphore, gr. ephoros < ephoran – a supraveghea].
éfor (éfori), s. m. – Epitrop, administrator. – Mr. efur. Ngr. ἔφορος (sec. XVIII). – Der. eforie, s. f. (administrație), din ngr. ἐφορία (Gáldi).
ÉFOR s. m. 1. (în Sparta antică) fiecare dintre cei cinci demnitari aleși, care aveau largi puteri de control. 2. membru în consiliul de conducere al unei eforii (2). (< fr. éphore, gr. ephoros)
*éfor m. (vgr. éphoros). În vechea Spartă, nume dat celor cincĭ magistrațĭ electivĭ stabilițĭ ca să contrabalanțeze autoritatea regilor și a senatului. Membru al uneĭ eforiĭ. V. epitrop.