Toate definitiile

EFECTUÁ, efectuez, vb. I. Tranz. A face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. [Pr.: -tu-a] – Din fr. effectuer, lat. effectuare.

EFECTUÁ vb. 1. v. desfăşura. 2. v. executa. 3. a executa, a face, a făuri, a înfăptui, a realiza, a săvârşi. (A ~ o lucrare durabilă.) 4. v. opera. 5. a face, a întreprinde. (A ~ ample studii.) 6. a(-şi) executa, a(-şi) face, a(-şi) îndeplini, a presta, a-şi satisface. (A ~ serviciul militar.)

EFECTUÁ vb. I. tr. A face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. [Pron. -tu-a-, p.i. 3,6 -uează, ger. -uând. / < fr. effectuer].

EFECTUÁ vb. tr. a face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. (< fr. effectuer, lat. effectuare)

*efectuéz v. tr. (fr. effectuer, mlat. effectuare, d. lat. effectus, efect). Îndeplinesc, execut: a efectua un proĭect.

efectuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 efectueáză, 1 pl. efectuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să efectuéze (-tu-e-); ger. efectuấnd (-tu-ând)