Toate definitiile

EBRÁIC, Ă, ebraici, -ce, adj. Care aparține vechilor evrei, privitor la vechii evrei. ♦ (Substantivat, f.) Limbă semitică vorbită de vechii evrei. [Pr.: -bra-ic] – Din fr. hébraïque, lat. hebraicus.

EBRÁIC, -Ă adj. Referitor la vechii evrei, al vechilor evrei. [Pron. -bra-ic. / cf. fr. hébraïque, lat. hebraicus].

EBRÁIC, -Ă adj. referitor la vechii evrei. ◊ (s. f.) limbă semitică vorbită de vechii evrei, azi limba oficială în Israel. (< fr. hébraïque, lat. hebraicus)

*ebráic, -ă adj. (lat. hebráicus, d. vgr. ῾ebraïkós). De Ebreŭ [!], judaic, jidănesc. Limba ebraică, limba semitică pe care o vorbeaŭ Jidaniĭ cînd aveaŭ țara lor în Palestina. Adv. Ca vechiĭ Ebreĭ: a vorbi ebraic.

ebráic (e-bra-ic) adj. m., pl. ebráici; f. ebráică, pl. ebráice