Toate definitiile

EBÉN s. n. Varietate de lemn tare, greu și de culoare închisă, obținută din arbori exotici, în special din abanos, și intrebuințată la confecționarea mobilei de lux și a unor obiecte decorative. – Din fr. ébène, lat. ebenus.

EBÉN s. v. abanos.

EBÉN s.m. (Liv.) Abanos. [< fr. ébène].

EBÉN s. n. abanos. (< fr. ébène, lat. ebenus)

*ében, V. abanos.

ebén s. n.