Toate definitiile

DĂRĂCITÓR, -OÁRE, dărăcitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în dărăcit, care lucrează la dărăcit. 2. S. n. Perie cu dinți rari de oțel, folosită pentru dărăcit; darac. – Dărăci + suf. -tor.

DĂRĂCITÓR s. v. darac.

dărăcitór¹ (persoană) s. m., pl. dărăcitóri

dărăcitór² (instrument) s. n., pl. dărăcitoáre