Toate definitiile

DĂNDĂNÁIE, dăndănăi, s. f. (Reg.) 1. Tărăboi, tămbălău. 2. Poznă, boroboață; dănănaie (1). [Var.: dandanáie s. f.] – Dandana + suf. -aie.

DĂNDĂNÁIE s. v. balamuc, boroboaţă, gălăgie, hărmălaie, huiet, ispravă, larmă, năzbâţie, năzdrăvănie, pocinog, poznă, scandal, şotie, tămbălău, tără-boi, tevatură, trăsnaie, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.

dănănáĭe f., pl. ăĭ (d. dădănăĭesc. V. bănănaĭe). Munt. Fam. Comedie, minunăție, extravaganță: mare dănănaĭe și asta! – Și dăndănaĭe (Mold.).

dăndănáĭe V. dănănaĭe.

dăndănáie (reg.) s. f., art. dăndănáia, g.-d. art. dăndănắii; pl. dăndănắi

DANDANÁIE s. f. v. dăndănaie.