Toate definitiile

DVORÍ, dvoresc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A servi, a sluji la curtea unui domnitor sau a unui boier. – Din sl. dvoriti.

dvorí (-résc, -ít), vb. – 1. A servi. – 2. A sta la curte, a duce viață de curtean. – 3. A munci. – 4. A aștepta. Sl. dvoriti „a servi,” de la dvorŭ „curte”. – Der. dvorbă, s. f. (serviciu la curte), din sl. dvorĭba „adunare”; dvorean, s. m. (curtean; slujbaș al domnitorului). Sînt cuvinte înv., cf. vorbă, vornic.

dvorésc v. intr. (vsl. dvoriti, d. dvorŭ, curte, adică „curte domnească”). Vechĭ. Slujesc, fac treabă: a dvori înaintea împăratuluĭ. – Și dvorbesc (d. dvorbă), zvoresc și zdvoresc.

dvorí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dvorésc, imperf. 3 sg. dvoreá; conj. prez. 3 să dvoreáscă