Toate definitiile

DUHOÁRE, duhori, s. f. Miros urât și greu; putoare. ♦ Atmosferă viciată, aer greu (dintr-un spațiu închis). – Probabil contaminație între duh și [put]oare.

DUHOÁRE s. v. putoare.

Duhoare ≠ mireasmă, parfum

duhoáre f., pl. orĭ (d. duh. V. și tihoare). Emanațĭune (suflare) puturoasă: duhoare de vin, de hoĭt.

duhoáre s. f., g.-d. art. duhórii; pl. duhóri