Toate definitiile

DISTRUCTÍV, -Ă, distructivi, -e, adj. Care distruge; distrugător, nimicitor. [Var.: destructív, -ă adj.] – Din fr. destructif (după distruge).

DISTRUCTÍV adj. v. distrugător.

Distructiv ≠ constructiv

DISTRUCTÍV, -Ă adj. Distrugător, nimicitor. [Var. destructiv, -ă adj. / < fr. destructif, după distruge].

DISTRUCTÍV, -Ă adj. distrugător. (< fr. destructif)

*destructív, -ă adj. (lat. destructivus). Care cauzează distrugere: acțiunea destructivă a apelor la suprafața pămîntuluĭ. – Și di- (it. distruttivo).

distructív adj. m., pl. distructívi; f. distructívă, pl. distructíve