Toate definitiile

DISÉCȚIE, disecții, s. f. Deschidere a unui organism, urmată de separarea și analizarea metodică a componentelor lui, prin mijloace chirurgicale; disecare. – Din fr. dissection, lat. dissectio.

DISÉCŢIE s. (ANAT.) disecare. (~ unui organ.)

DISÉCȚIE s.f. Disecare; cercetare a organelor disecate. [Gen. -iei. / cf. fr. dissection, lat. dissectio].

DISÉCȚIE s. f. deschidere chirurgicală a unui organism, separând diferitele lui componente pentru a le studia structura sau vătămăturile cauzate de o boală. (< fr. dissection, lat. dissectio)

* disecțiúne f. (lat. dis-séctio, -ónis. V. secțiune). Acțiunea de a diseca. Fig. Cercetare minuțioasă. – Și -écție.

disécție (-ți-e) s. f., art. disécția (-ți-a), g.-d. art. disécției; pl. disécții, art. disécțiile (-ți-i-)