Toate definitiile

DISCREȚIÚNE s. f. v. discreție.

DISCREȚIÚNE s.f. v. discreție.

* discrețiúne f. (lat. discrétio, -ónis). Rezervă în vorbă și’n purtare. Bun plac, dispozițiune: toate bunătățile eraŭ la discrețiunea luĭ. A fi la discrețiunea cuĭva, a depinde de el. – Și -éție. V. cherem.