Toate definitiile
DISCOTÉCÄ‚, discoteci, s. f. 1. ColecÈ›ie de discuri (4); p. ext. mobilă cu rafturi în care se păstrează astfel de colecÈ›ii; încăpere special dotată pentru păstrarea È™i audierea discurilor1. 2. Local în care se ascultă muzică modernă înregistrată È™i se dansează. – Din fr. discothèque.
DISCOTÉCÄ‚ s.f. ColecÈ›ie de discuri muzicale; (p. ext.) mobilă pentru păstrarea discurilor. ♦ ÃŽncăpere în care se păstrează È™i se audiază discuri. [< fr. discothèque, cf. fr. disque – disc, gr. theke – dulap].
DISCOTÉCĂ s. f. 1. colecție de discuri (2); (p. ext.) mobilă pentru aceasta. 2. loc de reuniune, club unde se poate asculta muzică sau dansa după muzică înregistrată. (< fr. discothèque)
discotécă s. f., g.-d. art. discotécii; pl. discotéci