Toate definitiile

DISCONTÍNUU, -UĂ, discontinui, -ue, adj. Care este lipsit de continuitate; intermitent. [Pr.: -nu-u] – Din fr. discontinu, lat. disconnuus.

DISCONTÍNUU adj. 1. v. intermitent. 2. v. cuantificat.

Discontinuu ≠ continuu, încontinuu

DISCONTÍNUU, -UĂ adj. Lipsit de continuitate; necontinuu, cu întreruperi. [Pron. -nu-u. / cf. fr. discontinu, lat.sc. discontinuus].

DISCONTÍNUU, -UĂ adj. 1. lipsit de continuitate; intermitent. 2. direct (2). (< fr. discontinu, lat. discontinuus)

* discontínuŭ, -ă adj. (fr. discontinu, mlat. discontinuus). Întrerupt, intermitent.

discontínuu (-nu-u) adj. m., pl. discontínui (-nui); f. discontínuă (-nu-ă), pl. discontínue (-nu-e)