Toate definitiile

DIS- v. des¹-.

DIS¹- Element prim de compunere savantă cu semnificația „separat”, „contrar”. [Var. di-, diz-. / < lat. dis].

DIS²- Element prim de compunere savantă cu sensul de „dificil”, „greu”, „anormal”. [Var. diz-. / < fr. dys-, gr. dys].

DIS¹-/DI-/DIZ- pref. „separare”, „absență”. (< fr. dis-, cf. lat. dis)

DIS²-/DIZ- elem. „dificil, greu, anormal”. (< fr. dys-, cf. gr. dys, rău)

1) des- și (est) dis- (lat. dis-), pref. privativ în cuv. vechĭ: dez-brac, des-ham, des-prind, dez-vîrtesc. Dis- se întrebuințează și în cuv. noŭă literare, ca: dis-pun, dis-par. V. de- și dez-.

1) dis (d. dins), în locuțiunea dis-, de-dimineață. V. dins.

2) dis- (lat. dis-), pref. care, în cuv. moderne, arată acelașĭ lucra ca și de-, des-, dez-, în cele vechĭ: dis-calific, dis-junctiv.

3) dis- (vgr. dys-), prefix care înseamnă „răŭ” ca'n dispepsie, disenterie, dușman. V. eŭ- 2.

dis-de-... V. dins.

dis-de-dimineáță adv.