Toate definitiile

DIHÓNIE, dihonii, s. f. (Reg.) Neînțelegere care degenerează în vrajbă. – Din ngr. dihónia.

DIHÓNIE s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, duşmănie, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînţelegere, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zâzanie.

dihónie (dihónii), s. f. – Neînțelegere, ceartă. Ngr. διχόνια (Tiktin; Gáldi 172; Roesler 566).

dihónie f. (ngr. dihónia, vgr. dihónoia. V. metanie, pronie). Rar azĭ. Discordie.

dihónie (vrajbă) (reg.) (-ni-e) s. f., art. dihónia (-ni-a), g.-d. art. dihóniei; pl. dihónii, art. dihóniile (-ni-i-)