Toate definitiile

DIACRÓNIC, -Ă, diacronici, -ce, adj. (Despre o metodă de studiu, un punct de vedere etc.) Care privește, expune, tratează fenomenele evolutiv, istoric. [Pr.: di-a-] – Din fr. diachronique.

DIACRÓNIC adj. v. cronologic.

Diacronic ≠ sincronic

DIACRÓNIC, -Ă adj. (op. sincronic) În evoluție, evolutiv, istoric. [< fr. diachronique, cf. gr. dia – prin, peste, chronos – timp].

DIACRÓNIC, -Ă adj. evolutiv, istoric. (< fr. diachronique)

diacrónic (di-a-cro-) adj. m., pl. diacrónici; f. diacrónică, pl. diacrónice