Toate definitiile

DIACÓNIC, (rar) diaconice, s. n. Loc în altar unde se păstrează veșmintele liturgice. [Pr.: di-a-] – Din sl. dijakonĩnikŭ.

* diacónic, -ă adj. (vgr. diakonikós). Diaconesc, de diacon. S.n., pl. e. Veșmîntărie, locu unde se țin veșmintele la biserică.

diacónic (rar) (di-a-) s. n., pl. diacónice