Toate definitiile

DEZVẮȚ s. n. Faptul de a (se) dezvăța; dezobișnuire. – Din dezvăța (derivat regresiv).

DEZVĂŢ s. v. dezbărare.

Dezvăţ ≠ învăţ

1) dezvắț n., pl. urĭ. Dezobișnuință. Prov. Învățu are și dezvăț, dacă te-aĭ obișnuit cu un lucru cînd îl aĭ, te poțĭ dezobișnuĭ cînd nu-l aĭ.

dezvắț s. n.