Toate definitiile
DEZDOÍ, dezdói, vb. IV. 1. Tranz. A desface, a întinde, a despături un lucru îndoit. 2. Refl. A reveni în poziție dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit); a se îndrepta, a se destinde. [Prez. ind. și: dezdoiésc] – Dez- + [în]doi.
DEZDOÍ vb. 1. a descovoia, (înv. şi reg.) a obli. (A ~ o bară îndoită.) 2. a desface, a despături, (înv.) a răspica. (A ~ o foaie împăturită.)
A dezdoi ≠ a apleca, a încovoia, a îndoi
A se dezdoi ≠ a se apleca, a se încovoia, a se îndoi
dezdóĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (ca și îndoĭ). Îndrept, fac la loc ceĭa ce era îndoit: a dezdoĭ o vargă.
dezdoí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dezdói, 3 dezdoáie, imperf. 3 sg. dezdoiá; conj. prez. 3 să dezdoáie
DEZDOÍ, dezdói, vb. IV. 1. Tranz. A desface, a întinde, a despături un lucru îndoit. 2. Refl. A reveni în poziție dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit); a se îndrepta, a se destinde. [Prez. ind. și: dezdoiésc] – Dez- + [în]doi.
DEZDOÍ vb. 1. a descovoia, (înv. şi reg.) a obli. (A ~ o bară îndoită.) 2. a desface, a despături, (înv.) a răspica. (A ~ o foaie împăturită.)
A dezdoi ≠ a apleca, a încovoia, a îndoi
A se dezdoi ≠ a se apleca, a se încovoia, a se îndoi