Toate definitiile

DEZAPROBÁ, dezaprób, vb. I. Tranz. A se declara împotriva unui lucru (spus sau făcut de cineva), a găsi rău, reprobabil (ceva spus sau făcut de cineva). – Din fr. désapprouver (după aproba).

DEZAPROBÁ vb. a blama, a condamna, a înfiera, a proscrie, a reproba, a respinge, a stigmatiza, (livr.) a dezavua, (rar) a sancţiona, (pop.) a osândi, (înv.) a mustra, a protesta, (fig.) a veşteji. (Opinia publică a ~ gestul lui necugetat.)

A dezaproba ≠ a accepta, a aproba, a consimţi, a încuviinţa

DEZAPROBÁ vb. I. tr. A nu aproba; a blama, a înfiera. [P.i. dezaprób. / cf. fr. désapprouver, după aproba].

DEZAPROBÁ vb. tr. a nu aproba; a blama, a înfiera. (după fr. désapprouver)

* dezaprób a -á v. tr. (fr. désapprouver). Nu aprob, reprob, blamez.

!dezaprobá (a ~) (de-za-pro-/dez-a-) vb., ind. prez. 3 dezapróbă